Un voal al oboselii stă așternut peste minte și gânduri, peste emoții și peste zilele scurtate de un timp ce a ales să treacă la fel ca înainte, fără a te mai întreabă când ai uitat să zâmbești.
O lume se învârte, cu tine, pe lângă tine, cu un zgomot cu care te-ai obișnuit și ai învățat să mergi mai departe, în urma altora, în fața altora, la pas cu ei, precum un gând ce stă la coada altor gânduri ce așteaptă să îți vină în minte atunci când stai pe scaun, în picioare, într-un autobuz, tramvai, metrou, o clasă, un birou, o cameră...
Te uiți în gol și în gol vezi zarea întreagă, un gând că ești mai bun de atât, că meriți mai mult și ai vrea să dai vina pe o lume prea schimbată, prea falsă, ce își falsifică și falsitatea dar cuvintele îți rămân pierdute în gât, alunecate prea mult de sus, din gânduri.
Simți că stai pe loc pe un pământ ce îți fuge de sub picioare și nu te mai obosești în plus să te întrebi unde fuge pământul fuge când îți fuge de sub picioare?...
Întoarce-te acum cu ochii spre cel mai apropiat geam. Prin el, afară, e o lume care azi devine specială. Acum, afară lumea are un loc de drum nou, pe care tu să calci. E locul care tu îl străpungi cu soare, cu lumina din tine care stă să strălucească, ce stă acum dar care va exploda din tine căci ești acel fir de nisip care poate umple o clepsidră. Ești diferența dintre zâmbetul tău și lacrima celor ce ca și tine stau închiși în lumea lor. Ești cheia ce acum a deschis ochii tăi, ce va deschide ochi și inimi, ce va deschide cutia gândurilor și iubirii altora!
Îndreaptă-te de spate, privește mai departe pe geam și cu toată sănătatea din tine ia prima gură de aer care să îți umple trupul cu o nouă viață, ce rupe și ce sparge sârma cu care te-ai legat cândva fără să simți.
Ești în clipa când poți să primești ce alții au mai rău, lasă-i să dea căci doar așa se pot goli de rău și face loc la bine, lasă-i să zică ce pot din frică frigului ce ei încă îl simt și de care tu acum scapi. Ești acum un material nou, ce poate fi bun, mai bun, ce dă ce are bun fără să mai sufere că nu primește căci înțelege acum că a da căldură e mai frumos decât ce pot face alții cu viața lor.
Unde fuge pământul când fuge de sub picioarele tale?Denis Ciumbargi
Spre locul unde trebuie să te îndrepți...
Comentarii