Dacă ai prieteni urcă odată cu ei, dacă ai prieteni coboară odată cu ei...
Indiferent ca plecăm să facem ceva bun și ajungem să facem ceva ce poate nu va fi decât amintirea unei nopți și a unei străzi pe care s-a mers de prea multe ori sau venim în brațele unor străini și străine brațe, totul se întâmplă oricum, chiar dacă vrei doar să dai fiori altora.
Ceasul nu îmi arată timpul dar timpul îmi arată că a venit ceasul să mă implic, fie că fac bine sau rău și am făcut-o unind ce nu puteam cu ce mi-am putut dori pentru a crea o lume numai a mea în care am luat în ea doar pe cine am ales atunci și sper să fi meritat să mă rup apoi și a nu îi mai vedea, cel puțin pentru multa vreme...
Nu dansul dictează ritmul și nu e nevoie de conștiența faptului că de la tine pleacă pentru a se duce la altul ori alta de la care să aibă doar de unde să se întoarcă la tine, pentru că drumul înapoi spre ceea ce a fost mai bun și ai putea pierde e mai greu și o mai bună pedeapsă decât a nu mai avea unde să te întorci sau la cine să pleci.
Indiferent că urâm sau iubim a avea pe cineva care să îți provoace iubirea și ura este un mai mare vers al vieții decât a avea o pagină albă ce e pătată cu litere albe și ele pe care nu le poți citi deși stau așternute cu o lecție de mare valoare în fața ta. Măștile nu sunt coperți.
Simțim ce trăim când trăim din plin. Ce trăim sunt oamenii care ne-au fost mereu lângă și i-am uitat dar care ne dau în continuare umbrela ce ne-ar ridica până dincolo de nori doar pentru a ne proteja de ploaia ce nu e din picături de apă ci picături de fapte rele și bune ce le-am făcut prea devreme sau prea târziu. Uneori alergăm când ar trebui să mergem și mergem când ar trebui să alergăm.
Indiferent că râzi sau plângi, totul se întâmplă într-un singur loc, la colțul buzelor tale sau ale altui om, buze ce cu doar un sărut pot fi ridicate în fericirea unui zâmbet sau coborâte în lacrimile unei zile când ai făcut o alegere de a rămâne în locul unde vei fi uitat.
Indiferent că plecăm sau venim, urâm sau iubim, simțim ce trăim când trăim din plin, ceasul nu îmi arată timpul, nu dansul dicteaza ritmul, indiferent că razi sau plângi, nu ești niciodată singur... Toți simțim măcar odată la fel.
Indiferent ca plecăm să facem ceva bun și ajungem să facem ceva ce poate nu va fi decât amintirea unei nopți și a unei străzi pe care s-a mers de prea multe ori sau venim în brațele unor străini și străine brațe, totul se întâmplă oricum, chiar dacă vrei doar să dai fiori altora.
Ceasul nu îmi arată timpul dar timpul îmi arată că a venit ceasul să mă implic, fie că fac bine sau rău și am făcut-o unind ce nu puteam cu ce mi-am putut dori pentru a crea o lume numai a mea în care am luat în ea doar pe cine am ales atunci și sper să fi meritat să mă rup apoi și a nu îi mai vedea, cel puțin pentru multa vreme...
Nu dansul dictează ritmul și nu e nevoie de conștiența faptului că de la tine pleacă pentru a se duce la altul ori alta de la care să aibă doar de unde să se întoarcă la tine, pentru că drumul înapoi spre ceea ce a fost mai bun și ai putea pierde e mai greu și o mai bună pedeapsă decât a nu mai avea unde să te întorci sau la cine să pleci.
Indiferent că urâm sau iubim a avea pe cineva care să îți provoace iubirea și ura este un mai mare vers al vieții decât a avea o pagină albă ce e pătată cu litere albe și ele pe care nu le poți citi deși stau așternute cu o lecție de mare valoare în fața ta. Măștile nu sunt coperți.
Simțim ce trăim când trăim din plin. Ce trăim sunt oamenii care ne-au fost mereu lângă și i-am uitat dar care ne dau în continuare umbrela ce ne-ar ridica până dincolo de nori doar pentru a ne proteja de ploaia ce nu e din picături de apă ci picături de fapte rele și bune ce le-am făcut prea devreme sau prea târziu. Uneori alergăm când ar trebui să mergem și mergem când ar trebui să alergăm.
Indiferent că râzi sau plângi, totul se întâmplă într-un singur loc, la colțul buzelor tale sau ale altui om, buze ce cu doar un sărut pot fi ridicate în fericirea unui zâmbet sau coborâte în lacrimile unei zile când ai făcut o alegere de a rămâne în locul unde vei fi uitat.
Indiferent că plecăm sau venim, urâm sau iubim, simțim ce trăim când trăim din plin, ceasul nu îmi arată timpul, nu dansul dicteaza ritmul, indiferent că razi sau plângi, nu ești niciodată singur... Toți simțim măcar odată la fel.
Comentarii
`floare de colt`