Treceți la conținutul principal

Din unul, doua

Nu pot sa nu fiu entuziasmat.
Nu pot sa nu imi aduc aminte si desi a durat aproape 6 ani, am continuat sa fiu acolo alti 4 ani. Apoi 2 ani am crezut in visul unui vers. A fost apoi un zvon care a venit odata cu sansa mea de a fi inca odata eu. Apoi, anul acesta, aproape de ziua mea, am regasit ce ma gandeam ca nu va mai fi acolo decat cu termenul "prea departe"... Desi imi aduc aminte de fericire, azi, sunt mai matur in noua fericire. Stiu ce trebuie sa nu fac. Sa sa fac mai bine. Poate si ei.
Aqua bucura din nou...
Poate sunt singurul prin lumea mea, dar, candva, milioane de oameni au cumparat milioane de albume. Altii au ajuns fani. Pentru ca era ceva diferit in stilul lor. Parea plastic si mult prea copilaresc. Si totusi putini stiu de stilul rock din spatele fetitei Barbie, a micii americance in cautarea doctorului Johns pierdut in Africa, in spatele acadelei din spatiu, in spatele imaginii din evul mediu cand piratii puteau face baie, in spatele fiecarei dubluri din noi, in mirosul florilor, in jurul lumii, in valurile marii unde pesti sunt salvati... Se pierde randul. Dar nu se pierde inceputul. Mereu poti reveni asupra a ceea ce ai facut candva. Aproape mereu. Cand ai voie sa faci asta. Asa au facut si ei. Aqua, un gand si o bucata din ceea ce am fost candva revine. Au crescut. La fel si eu. Prima melodie din lista player-ului e noul lor single. Au filmat si un videoclip. "Back to the 80's" Zilele acestea, lansarea mondiala a lui.
Alaturi, alte doua melodii inafara noului album ce va fi, si el, lansat curand.
Asculta - "My mamma said"
Trimiteți un comentariu

Postări populare

Unitatea de măsură a amintirilor

Cineva m-a întrebat acum câteva clipe:
”Oare dorul se măsoară în gânduri?...” Am răspuns:
”Cred că dorul se măsoară în amintiri. Fără să le ai cu cineva nu îi poți duce dorul...” Am rămas însă cu un gând ce a șezut cuminte, ce și-a așteptat rândul și care apoi s-a ridicat și, precum un bătrân împăcat cu zilele, a venit spre mine, m-a privit cu ochi senini și și-a pus în fața mea dorința de a ști...
”De ce emoțiile se păstrează în amintiri?” De cele mai multe ori amintirile sunt despre oameni, despre ceea ce am simțim când eram lângă ei, despre locurile unde acei oameni ne-au făcut să creștem, fără să știm.

Fiecare amintire este probabil o bornă kilometrică ce marchează clipa în care urma să învățăm în viitor o nouă lecție, acel semn de carte care ne face să înțelegem de ce s-a întâmplat trecutul și unde și cum am mers ca indivizi mai departe prin viață. Nu pot să nu mă gândesc la nici o amintire fără să nu mă gândesc la ce am ajuns și, cum prin ele, o viață, a mea, poate și a ta, capătă…

Atingerea unui INGER.....

Iar cand ingerii ating pamantul razele soarelui palesc pentru a le putea vedea fetzele pline de simplitate si dorinta. Dorinta de a fi acolo mereu sa te apere...Dorinta la ingeri.... e venita din simplul lor de a fi.. e alegerea lor... sau este ceva impus lor? Ador ingerii prin puritatea a tot ce simbolizeaza. Fiecare om vede altceva si intelege altceva cand spui inger. Ingerii pe pamant sunt copii ce alearga in jurul nostru. Ingeri sunt cei pentru care merita sa lasam viata asta fizica si facem acel pas care ne va transforma si ne va pastra mereu langa cei dragi pentru a-i ocroti. Ingerii sunt langa cei dragi in timpul somnului. Cel putin asa uram celor dragi..." vise placute, ingerii sa te sarute..." de ce nu le uram oare sa devina ei insisi ingeri? Eu mereu am visat sa ajung un inger. Oare sunt ingerul cuiva? Ce sunt ingerii atata timp cat nimic rau nu e in jurul nostru si totul merge asha cum ne dorim? Mereu am vazut ingeri in spuma marii... Spuma marii e modul in ca…

30 de ani. Dacă sunt bun nu sunt luat de prost.

Un articol amestecat în emoții și gânduri. Un articol dintr-o serie de articole.

Este un prag. 30 de ani sunt un prag.
Un prag ce se măsoară mental și peste care au trecut și alții dar niciodată eu.
De aceea este un prag important.

Este vârsta la care las anii 20 în spate cu totul.
Este vârsta la care uneori mă judec și judec că sunt judecat.

Prima judecată este să aleg ce am bun și ce schimb din ce am mai puțin bun.

Ce am bun ar trebui să fie ceea ce am făcut pentru alții iar alții ar trebui să facă ce au învățat bun din ce am făcut bine, conștient sau nu, că am ales sau nu...

Ce schimb? Nu știu încă.

Când am început să scriu acest articol aș fi vrut să schimb acea parte din mine care tace din gură când alții depășesc anumite limite.
Să schimb acea parte care tace din gură, care tace pentru că a învățat că nimic nu contează mai mult decât omul și ce poate deveni el comparativ cu ceea ce iese pe gura acelui om în acel moment.
Aș fi vrut să schimb acea partea și să îi adaug un ”Taci în…