Treceți la conținutul principal

Dulci Mustrari...

Dulci si cautate mustrari
Pentru mine e mica mare speranta intr-o lume fara viata. E un suras. E un copac singuratic in desert. Pentru mine e senzuala, animalica prin linistea ei aparenta. E ascunsa intr-o imbratisare, intr-un mister cam negru pentru mine. E indrazneata cand stie ce vrea. Pentru mine e abstracta. Tine in mana o lumina. Acea palida dar dulce lumina o fac sa para usor grotesc pentru altii poate.. dar nu si pentru mine. Asa as descrie in 3 poze si cateva randuri bucuria si persoana care astazi m-a mustrat. Mi-a placut teribil. A se intelege mustrare in sensul bun al cuvantului. Cine este? Cine va fi de acum inainte?... Imi va lasa un comentariu?... Va puteti recunoaste toti si toate aici. In aceasta seara ma simt liber. Ma simt bine dupa o mica umbra ce a fost. A fost si nu va mai fi. Multumesc ca zambesc. Multumesc ca am fost facut sa zambesc. Multumesc ca ma regasesc. Multumirea e simpla traire necesara sau ceva mult mai complex? Pentru ce ar trebui sa multumiti cuiva? pentru G.C.

Comentarii

Anonim a spus…
Nu mi-e dedicat articolul si nici nu ma recunosc in poze si randuri...dar scriu pentru ca mi se pare o intrebare interesanta si nu foarte usoara...

Fiecare avem motivele noastre pentru care cineva ar merita multumiri..
Multumim din recunostinta,din respect, pentru ca asa am fost educati...
Multumim prin fapte...uneori doar prin vorbe...alteori cu dorinta ca pe viitor sa primim binefaceri si mai mari.
Multumim pentru ceea ce reusim sa devenim langa unii oameni...si poate pentru scurtaturile spre fericire care ni le-au aratat..
Multumim vietii pentru ca nimic nu e intamplator...:)
13 mai 2006 la 22:24
Trimiteți un comentariu

Postări populare

A oferi din ceea ce ne aduce fericire

“ A oferi ”. Acesta este modul prin care încă de la început micul nostru blog a reuşit să se transforme dintr-o simplă carte de gânduri într-o casă unde firavele gânduri îşi pot întâmpina cititorii. Numărul celor ce deschid uşa către lumea acestui blog a crescut, creşte odată cu timpul şi astfel, am ajuns la momentul în care putem încerca să combinăm utilul cu bucuria de a oferi mai departe la rândul nostru, altora. Oferim posibilitatea ca dumneavoastră să puteţi pune însemnele paginii dumneavoastre web, a afacerii dumneavoastre, a produsului pe care imaginaţia dumneavoastră l-a creat pe un spaţiu pe care îl punem la dispoziţie spre închiriere. Puteţi pune chiar imaginea dumneavoastră… Facem acest lucru pentru a sprijini o fundaţie, “ Şansă pentru Şansă ” pe numele ei, ce încearcă să construiască proiecte dedicate persoanelor diagnosticate cu cancer sau leucemie din România. Sumele obţinute din această închiriere a spaţiului web pe care îl oferim ca platformă publicitară
Trimiteți un comentariu
Citeşte tot articolul

Nebun de alb, regina neagra pentru vesnicie

Acum sunt mai pustiu ca totdeauna De cand ma simt tot mai bogat de tine Si-mi stau pe tample soarele si luna Acum mi-e cel mai rau si cel mai bine... Si uite n-are cine sa ne-ajute Abia-si mai tine lumea ale sale Si-ntr-un perete alb de muze mute Nebunii negri cauta o cale... Si te iubesc cu mila si cu groaza Tot ce-i al tau mi se cuvine mie Ca un nebun de alb ce captureaza Regina neagra pentru o vesnicie... Prin gari descreierate accidente Marfare triste vin in miezul verii Iar eu sunt plin de gesturi imprudente Ca sa te apropii si ca sa te sperii... Jur imprejur privelisti aberante Copii fragili ducand parinti in spate Batrani cu sanii gri de os pe pante Si albastrosi venind spre zari uscate... Si te iubesc cu mila si cu groaza Tot ce-i al tau mi se cuvine mie Ca un nebun de alb ce captureaza Regina neagra pentru o vesnicie... Mi-e dor de tine si iti caut chipul In fiecare margine a firii In podul palmei daca iau nisipul Simt un inel jucandu-se de-a mirii... I-aud prin batalii
2 comentarii
Citeşte tot articolul

Unitatea de măsură a amintirilor

Cineva m-a întrebat acum câteva clipe: ”Oare dorul se măsoară în gânduri?...” Am răspuns: ”Cred că dorul se măsoară în amintiri. Fără să le ai cu cineva nu îi poți duce dorul...” Am rămas însă cu un gând ce a șezut cuminte, ce și-a așteptat rândul și care apoi s-a ridicat și, precum un bătrân împăcat cu zilele, a venit spre mine, m-a privit cu ochi senini și și-a pus în fața mea dorința de a ști... ”De ce emoțiile se păstrează în amintiri?” De cele mai multe ori amintirile sunt despre oameni, despre ceea ce am simțim când eram lângă ei, despre locurile unde acei oameni ne-au făcut să creștem, fără să știm. Fiecare amintire este probabil o bornă kilometrică ce marchează clipa în care urma să învățăm în viitor o nouă lecție , acel semn de carte care ne face să înțelegem de ce s-a întâmplat trecutul și unde și cum am mers ca indivizi mai departe prin viață. Nu pot să nu mă gândesc la nici o amintire fără să nu mă gândesc la ce am ajuns și, cum prin ele, o viață, a mea, poat
Un comentariu
Citeşte tot articolul