Singur cu dor, dor de a scrie, dor de plânge și dor de a nu crește.
Zile mai bune și zile mai grele trec greu și spor la putere și curaj îmi caut ca toate să treacă.
Singur de dor, cu oameni ce poate încep să conteze, cu oameni ce vor să mă uite sau scriu să mă aibă.
O punte și-o mare, un munte plin de prea valuri și soare sub ele. Poate voi coborî pe o insulă să mă îmbăt de odihnă, lumină și uitare.
Mi-e greu și aș scrie ca alții să-mi scrie.
Aș plânge însă acum mă simt mai cu mine, cu mai mult din ce poate voi avea, o casă a mea, muzică în surdină, piane plângând ale clapelor lacrimi de sunet, o lumină prea stinsă-n uitare, obosită sau adormită.
Mulțumesc cui pentru tot…
Comentarii