Tzepos. Timid si totusi nu se teme. Un bulgare de ace ce nu poti sa il iei in brate dar ti-e drag. Poti sa ramai privind, vorbindu-i, poate se desface. Prinde curaj si, lasandu-te sa il cuprinzi in palme, blanita moale de pe burta iti incalzeste inima. Ii simti batand inima incet, e inca salbatic, nu ar putea fi repede domesticit. Nici nu se poate, e firea lui sa fie liber.
Intorc privirea si, in oglinda fada a unui geam, ma vad.
Sunt 2 zile sau 3. Acum nu mai stiu. Sunt ametit si desi nu ti-am zis sunt nervos si ca sunt in criza de coloana azi. Ufff…
Incerc sa pastrez varsta ce o am si experienta din trecut incat acum, sa fie totul normal. Sa fie cu capul pe umeri si sa fie facut fiecare pas calcand pe piatra nu pe norisori. Vreau sa fie altfel si, din nou, intreaga fire se opune si imi inchide ochii deschizandu-mi gandurile.
E diferit si nou, e vechi si cunoscut, vreau sa simt iar, si undeva stiu ca va durea candva. Nu vreau sa fie scurt si nu vreau sa scriu despre tine ca si cum au fost fapte petrecute in ani de zile. Dar ca si cum te-as sti de luni, asa ma port.
Ciudat, ti-am scris ca pari familiar…
Ciudat, mi-e dor de tine si ciudat, vreau sa fim impreuna. Ciudat, nu vreau sa treaca timp sa te cunosc, ciudat, te potrivesti cu ceea ce-mi doresc. Ciudat, nu simt ce simti.
Comentarii