Oriunde e dragoste, acolo sunt și eu...

Inițial mi-am dorit ca titlul acestei scrieri să fie ”Un om necitit”... M-am întrebat singur apoi dacă lumea va crede despre el că e necitit, dacă e un atac din partea mea sau dacă e un joc de cuvinte în ”necitit suficient de alții”. M-am gândit apoi că oricare dintre variante sunt departe fie de mine, fie de factual, căci Frantz Adrian Diaconescu e un om citit, citit prin întelesul popular al cuvântului dar și al numărului de persoane ce îi urmăresc ” mugetările ”. Scriu despre el pentru că acum s-a depășit numărul de scrieri ale sale ce le-am citit și care au trecut de la simplă introspecție, învelită cu o muzică bună și un zâmbet în colțul buzelor, la o simpatie profesională pentru modul în care exprimă teme despre oameni ce au fost mereu prezenți cumva în viața fiecăruia, de parcă toți am împărțit același grup de prieteni din copilărie până în prezent, aceiași vecini, colegi la care parcă doar numele diferă.  Și mai plăcut în drumul parcurs în ”descoperirea” înț...

  Să strălucim precum un diamant în soare căci diamantele sunt pentru eternitate iar Soarele la fel. Mă gândeam însă nu e ziuă pentru eternitate. Cum am putea străluci ca un diamant noaptea? Dacă  eroii, destinul, ceea ce oferi și ceea ce primești, viziunile, iubirea, magia, culorile, să apreciezi ce ai înainte pierzi, aripile cu care am zbura, timpul ce se transformă în destin, visurile ce devin viziuni ale realității, puterea, iubirea de a fi liber, unicitatea, jocurile, iertarea, muzica, zâmbetul, atingerile, ritmul, cuvintele , dansul, voința, drumurile parcurse, fanteziile necontrolate, farmecul personal, sclipirile de inteligență, credința în ceva sau cineva, puterea de luptă, roșeala din obraji, îndrăzneala, romantismul, amintirile, captivarea față de o carte, nelimitarea, imaginația, gustul unor buze, șoaptele în ureche, privirile pe furiș, mirosul unei flori, așteptarea, răbdarea, evoluția, încercările reușite , iubitul, partenera, străinii  ce pot d...