Pluteam catre tine. Pluteam lipit de soare, lipit de cer, avand apa doar printre degete, pentru a lasa sa curga caldura prea mare din focul ce ardea cand ma gandeam la tine. Pluteam catre tine si fericit ca albastrul de cer si de mare nu are culoare, si tot ce vedeam era doar momentul cand ma voi vedea fericit in ochii tai. Pluteam catre tine cu vorbe, erau ele carma ce nu ma faceau sa imi pierd drumul spre lumea ta. Pluteam catre tine si desi pe furtuna, desi pe distanta, am inghitit ape de timp, ape de frica, ape de dor si nerabdare insa apoi era iara soare. Pluteam catre tine pana cand simplu, vasul s-a frant. Erau buzele tale ce s-au desfacut pentru altul. Si nu m-am putut prinde de ele si m-am scufundat catre funduri de mare. Pluteam catre tine, acum sunt jumate-necat.
scrieri de Ciumbargi Denis