Alteori stai în întuneric și simți că tot întunericul aduce mai mult întuneric și nu știi dacă întreaga cameră se învârte cu tine sau dacă tot ce nu vezi e o închipuire a ta.
Uneori nu știi dacă e corect sau dacă e greșit ce alegi să spui sau ce alegi să faci și de multe ori găsim vinovați sau scuze.
Alteori dăm vina pe noi înșine însă rareori învățăm din dialogurile ce le purtăm cu propria minte, cu propria imagine a imaginației noastre...
Uneori ai vrea ca o îmbrățișare să schimbe totul însă atingerea devine nedorită căci te leagă mai mult de ace persoană și ți-e frică de durerea ce va crește odată cu numărul de atingeri sau cu nivelul de sensibilitate pe care fiecare atingere atinge în propriul tău trup și suflet.
Alteori o atingere aduce la loc pacea dar ascunde răspunsul ce uneori e mai bine să nu vină.
Uneori scrii despre oameni și uiți apoi de ce ai scris despre ei sau dacă nu, care a fost exact emoția sau lecția ce ai vrut ca propria inimă să o simtă și resimtă cu timpul ce trece.
Alteori nu e nevoie să scrii nimic dar totul vine din tine vijelios ca un val ce te ia prin surprindere și te răstoarnă în apa mării unde mai iei și o gură din nisipul ce vrea să se liniștească.
Uneori vrei prea mult și dai și mai mult pentru a primi mai mult dar uneori nimic nu pare să te satisfacă.
Alteori primești pe degeaba dar nu apreciezi și ajungi să te întorci la a sta în întuneric și te gândești la lumina ce ai vrea să o aduci.
Denis, dacă iubești, iubește...
Un articol de Denis Ciumbargi
Comentarii